Deşi memoria este individuală, un grup de oameni va avea o memorie colectivă a unui eveniment pe care l-au trăit împreună. De exemplu atunci când într-un grup se povesteşte o experienţă, membri se vor întrerupe între ei pentru a cere clarificări care îi ajută să-şi reamintească mai bine evenimentul.
Procesul acesta dinamic lipseşte în grupurile în care există minciuni, unde oamenii pot povesti doar o experienţă individuală. În investigaţiile poliţiştilor este o parte vitală deosebirea minciunilor de adevăr.
În cazul unui interiu în care persoana a repetat povestea foarte bine, minciunile pot fi nesesizabile. Cercetătorii sugerează că interogările colective pot fi mai eficiente decât cele individuale, în cadrul acestora fiind mult mai uşor ca poliţistul să detecteze minciuna.
În cadrul studiilor anterioare s-a sugerat că sunt trei lucruri esenţiale care pot da de gol un mincinos.
În primul rând persoana care încearcă să prindă mincinosul trebuie să cunoască persoana pentru a-i putea urmări schimbările de stare. În al doilea rând, schimbările verbale, cum ar fi ezitarea unui răspuns sau schimbarea subietului, pot fi indicatori ai unei minciuni. În ultimul rând, schimbările non-verbale, precum un zâmbet fals, sunt deseori utilizate de mincinoşi.
Zarah Vernham, autorul studiului de la Universitatea din Portsmouth, a declarat: ,,Interesul meu pentru decepţiile de grup a crescut ca rezultat al interesului meu pentru memoria colectivă, dinamica şi decepţiile de grup”. Vernham a analizat studii anterioare şi a observat că doar o treime din participanţi au fost intervievaţi într-un mediu colectiv, în majoritatea studiilor aceştia erau intervievaţi individual.
Sursa: Mail Online
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: